Leacul deochiului – ritual psihosomatic

Când mi se face foarte drag de un copil, spun uneori „ptiu ptiu sa nu te deochi”.Este un refelex invatat de la mamaile mele, mama si matusa mea.

Când eram copil și mergeam la mătușa mea, care avea pui de animale, de fiecare dată când mi se făceau dragi, îmi spunea: „Scuipă-i repede, să nu-i deochi.”

Mamaia Gica avea un miel mic. Ne-am jucat cu el, ne-a fost foarte drag, iar după ce am plecat, a murit. Poate pentru că l-am alergat prea mult, poate l-am deocheat sau poate din alt motiv. Pentru mine, copil fiind, a rămas și această posibilitate.

Odată ne-am întâlnit pe drum cu un vecin cunoscut că deochia copiii. persoanele cu ochii albastri se spunea ca au puterea deochului. S-a mirat de mine, cât sunt de drăguță. După ce ne-am îndepărtat, am simțit amețeală și m-am albit la față. Mamaia Felicia a zis: „Ioane, ia întoarce-te, mă, că mi-ai deocheat fata.” El a spus: „Stai să-i pun scuipat.” A spus „ptiu ptiu” si mi-a pus salivă pe frunte cu degetul. Apoi, acasă, mamaia a făcut descântecul ei: a aprins trei chibrituri pe care le-a stins in apa si a recitat, sufland :

„ Fugi, deochi, dintre ochi,

 Fugi, deochetură,

 Că te-ajunge vânt din gură.

 Fugi, deochiat,

 Că te-ajunge vânt turbat. (sufla)

 Fugi, deochi, dintre ochi,

 Că te-ajunge soarele,

 Si-ti taie picioarele,

 Fugi, deochi, din fata obrazului,

 Din zgârciul nasului,

 Din grumazii gâtului,

 Din creierii capului,

 Din splină, din inimă,

 Si sǎ iesi si sǎ te duci,

 Că eu cu gura te-am descântat,

 Cu mâna te-am luat,

 Si-n vânt te-am aruncat, (sufla)

 Să rămâie Iulia

 Curatǎ. luminatǎ,

 Ca floarea câmpului,

 Ca roua diminetii. ”, m-a uns pe frunte cu salivă și m-a masat apasat pe frunte, intre sprencene și in spatele urechilor.

Îmi plăcea. Mă simțeam protejată. Ea devenea puternică, avea puterea vindecării. Era ca o poezie, ca un joc, cu o doză de mister. Îmi place să îl fac și eu pentru fiica mea. Este un mod prin care mă reconectez cu bunicile mele, cu satul și pe care vreau să i-l transmit.

Cred în puterea lui. Îmi place să las o parte neexplicată. Acest obicei se bazează pe o credință foarte veche în puterea protectoare a salivei, asta am citit. Dar cred că funcționează pentru că presupune atenție, prezență, grijă, muzicalitate, rimă și masarea unor puncte energetice, așa cum sunt descrise în medicina chineză. Aceste puncte corespund unor puncte de acupunctură și meridiane care, potrivit MTC, echilibrează Qi-ul, cu efect bioenergetic. Interacțiunea fizică și elementele naturale – foc, apă și aer – produc un efect holistic de protecție și liniște.

Ritualul are un efect psihosomatic: liniștește corpul, transmite sentimentul de siguranta.

La bunici imi placea ca aceste obiceiuri nu erau explicate, ele functionau. Erau leacuri transmise experiential.

Firul roșu la mână, apa sfințită dimineața, rugăciunea de seară, faptul că nu se spală hainele duminica sau în zilele de sărbătoare, postul, o brazdă de iarbă verde la ușă în ziua de Paște — sunt alte obiceiuri pe care le respect, unele mai mult, altele mai puțin.

Mamaia mai avea și un obicei bazat pe o superstiție atunci când vedeam un popă în depărtare, dar nu îl pot descrie aici. Însă de fiecare dată când văd un popă pe strada, îmi amintesc de îndemnul ei și pufnesc în râs. 🙂 Bunicile mele erau și foarte amuzante și vesele.

Voi ce obiceiuri protectoare sau vindecătoare aveți de la bunicii voștri?

photo 2002 la Radinesti judetul Gorj, Romania cu iubitele mele: bunicile mele si tanti Sabina, sora lui Mamaie Felicia - Dumnezeu sa le aiba in grija lui!